Horia Cențiu

Salut! Numele meu este Horia, și sunt consilier psihologic acreditat de Colegiul Psihologilor din România cu formare în Psihoterapie Experiențială Unificatoare. ​

​

Sunt aici pentru că una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în viață a fost să cer ajutorul unui terapeut. Dar n-a fost ușor. A trebuit să trec prin una dintre cele mai dificile provocări din viața mea pentru a face asta. Habar nu aveam atunci cât de bine avea să îmi fie apoi și ce recunoscător voi fi că problema respectivă ”a apărut” în viața mea. Pun ghilimele pentru că consider că nimic nu a apare întâmplător în viață. Totul are un sens și e de datoria noastră să-l găsim. De atunci, consider că crizele și dificultățile în viață nu apar întâmplător. Apar pentru că avem nevoie, în adâncul sufletului nostru să schimbăm ceva. Un iubit sau o iubită, un loc de muncă, un obicei sau chiar un oraș. Dar pentru a schimba ceva și a ne face viața mai bună, avem nevoie să privim mai sincer în interior. Avem nevoie să ne deschidem autentic într-un mediu sigur, calm și fără judecăți. Doar atunci ne putem da seama ce ne dorim cu adevărat și ce ne face și ce nu ne face bine. Aici intervin eu, ca terapeut, voi asigura mediul potrivit pentru ca tu să te poți cunoaște mai bine, să te asculți mai bine, să renunți la auto-sabotaje și să-ți construiești singur/ă viața așa cum tu ți-o dorești.

​

Îmi doresc să fiu eu acel ghid, suport care să-ți ofere ceea ce ai nevoie pentru a crește, pentru a te elibera de trecut sau pentru a pune bazele unui viitor așa cum tu ai nevoie. Pentru că am trecut prin experiențe dificile, provocări și am descoperit că alături de ghidul potrivit, orice experiență sau emoție, oricât de neagră poate părea atunci, poate deveni  o Lecție, o Oportunitate și o Ocazie să te cunoști mai bine. De aia m-am și făcut terapeut, pentru a-i ajuta pe oameni să dea sens experiențelor pe care le trăiesc.

 

Pentru că cred că există ceva bun în orice și oricine așa cum există și o umbră. Și știu că oricât de umbroasă pare situația acum, există o lumină undeva ascunsă în fiecare. E nevoie doar de întrebările și mediul potrivit pentru a o lăsa sa iasă la suprafață. 

​

Unul din citatele mele preferate sună cam așa: 

 

“Our deepest fear is not that we are inadequate. Our deepest fear is that we are powerful beyond measure. It is our light, not our darkness that most frightens us. We ask ourselves, 'Who am I to be brilliant, gorgeous, talented, fabulous?' Actually, who are you not to be? You are a child of God. Your playing small does not serve the world. There is nothing enlightened about shrinking so that other people won't feel insecure around you. We are all meant to shine, as children do. We were born to make manifest the glory of God that is within us. It's not just in some of us; it's in everyone. And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fear, our presence automatically liberates others.” Marianne Williamson 

​

În Română în traducere proprie ar suna cam așa: <<Frica noastră cea mai mare este lumina pe care o avem deja în noi. Ne întrebăm des, cine sunt eu să fiu frumos, deștept, talentat? Cine sunt eu să merit lucruri bune? Dar de fapt, avem divinul în noi, să nu ne arătăm lumina nu servește nimănui. Nu e nimic înălțător despre a considera mici, infimi, a ne ignora pentru a alții să nu se simtă nesiguri în preajma noastră. Suntem făcuți să strălucim, fiecare dintre noi. Suntem născuți să manifestăm Divinul din noi. Nu doar unii dintre noi, ci TOȚI. Și pe măsură ce ne dăm dreptul de a străluci, inconștient dăm și altora permisiunea de a face același lucru. Când ne eliberăm de frică, prezența noastră îi eliberează și pe cei din jurul nostru.>>

Înțeleg de aici că ceea ce ne sperie cel mai tare, este potențialul nostru. Care la un moment dat în viață ni l-am negat. Am ascultat și am crezut când alții mi-au spus că nu sunt suficient de bun, sau că nu voi reuși. Ne-am interiorizat vocea altora care ne certau, criticau și ne spuneau că nu suntem suficient de buni. Am refuzat să ne mai trăim potențialul. Dar până aici. E timpul să trăim viața în deplinătatea ei. 

​

Când nu sunt în cabinet, mă găsești pe munte. E un mediu în care învăț despre mine, în care mă provoc și mă conectez cu natura. Cred cu tărie că una dintre căile spre vindecare se găsește în natură, acolo unde ne-am născut, ca oameni. Deconectarea de agitația orașului si re-conectarea cu liniștea pădurii, cu maiestatea peisajelor, cu puterea fenomenelor naturii, libertatea mersului desculț, a dansului, conectarea cu respirația, cu prezentul, dar și conectarea autentica, vulnerabilă cu alți oameni este ceea ce avem de fapt nevoie pentru vindecare. Muntele, pentru mine oferă contextul pentru toate și chiar mai mult.

​

Uneori poate fi dificil să cerem ajutorul, mai ales unui necunoscut, dar dacă ai ajuns până aici, înseamnă că nevoia există si poate e timpul să o asculți.